Teoria AIKI

Istoric:În prezent, mulţi confundă Takeda Ryu cu o artă marţială. Este important de subliniat încă de la început că de fapt Takeda Ryu este o şcoală tradiţională, ce forma samuraii renumitei familii imperiale japoneze - Takeda. În cadrul Takeda Ryu se preda arta complexă a războiului, incluzându-se mai multe discipline marţiale cum ar fi: JuJutsu, AikiJutsu, Ju-Kenpo (lupta cu mîinile goale bazată pe principiile supleţei), Iai Do, KenJutsu (arta luptei cu sabia), JoDo, Shugi Jutsu, (lupta cu bastoane de diferite dimensiuni), Shuriken Jutsu (lame şi steluţe tăioase). În afară de acestea se predau şi elemente de Heiho Jutsu (strategie şi tactică militară), Ba Jutsu (arta călăriei), Bujutsu Ido (medicină tradiţională) dar chiar şi tactici de infiltrare şi spionaj specifice luptătorilor Ninja (Shinobi Jutsu). Totuşi, şcoala Takeda Ryu a rămas în istoria artelor marţiale remarcându-se în special prin tehnicile sale deosebite de luptă cu mîinile goale denumite generic Takeda Ryu Aikijutsu.
TEORIA AIKI:AikiJutsu sau AikiJuJutsu este o formă extrem de particulară de Jujutsu, cu originile în China, ca multe alte discipline marţiale. Se pare că teoria AIKI, este inspirată de sistemele confucianiste şi taoiste din China unde apare ideea dualităţii YIN - YANG, a celor două principii universale complementare al căror perfect echilibru duce spre Armonie (AI). În Japonia au fost aduse din China, odată cu principii fundamentale ale artelor marţiale şi aceste doctrine confucianiste, precum şi doctrine ezoterice budiste şi taoiste, noţiunea de Energie Internă KI, iar toate acestea au dat naştere unei noi Arte Marţiale: AIKI-JUTSU. Cele mai vechi documente ce atestă existenţa AIKI JUTSU-lui apar în secolele 9-10 şi se referă la o metodă deosebită de luptă, păstrată în secret de către Clanul Takeda. Există încă un tratat iniţiatic intitulat " Takeda-Ryu Aiki-no-Jutsu " (Arta armoniei cu energia a şcolii Takeda) în care este relatată chiar legenda tradiţiei AIKI: " Se spune că în anul 27 al Împăratului Keiko, Printul Okumi-no-Mikoto a primit misiunea de a cuceri teritoriul Kumaso. Înainte de luptă, el a îndeplinit un ritual de purificare, cel al meditaţiei sub cascadă timp de câteva zile la rând, antrenându-se sub apa rece ca gheaţa ce curgea peste el. Dându-şi sema că adversarii săi sunt mai puternici şi mai numeroşi el a pătruns deghizat în spatele acestora încercând să-l captureze chiar pe conducătorul lor. Acesta l-a simţit însă când a pătruns în camera sa şi a apucat sabia, încercând să-l lovească, dar Okumi-no-Mikoto a fost mai rapid şi printr-o eschivă l-a făcut pe adversarul său să cadă, dezechilibrat, în propria sa armă, murind pe loc." Acelaşi document menţionează că prinţul nu s-a oprit aici şi şi-a perfecţionat metoda de luptă, transmiţând-o mai departe în interiorul familiei sale. Cel ce a sistmatizat şi mai bine metodele de luptă specifice şcolii Takeda este generalul Saburo Minamoto-no-Yoshimitsu (1036-1127) care a introdus toate aceste principii în antrenamentul tuturor samurailor din Clanul Takeda fără ca prin aceasta, metoda să devină larg răspândită. Ea era păstrată şi transmisă în secret devenind însă extrem de faimoasă prin eficacitatea tehnicilor sale. Principiile artei Aiki Jutsu, numite uneori şi Oshikuchi, erau rezervate elitei samurailor şcolii Takeda Ryu. Aiki Jutsu se traduce de fapt prin arta de a obţine victoria prin punerea în armonie cu mediul înconjurător, dar mai ales cu acţiunile adversarului. Aiki înseamnă unirea cu Ki-ul adversarului, preluarea şi controlul acestuia. Şcoala Takeda a cunoscut începând cu secolul al 12-lea o largă notorietate în întreaga Japonie datorită numeroaselor victorii repurtate de samuraii acestui clan, atât în bătălii cât şi în provocări împotriva altor şcoli rivale. Abia în secolul al 16-lea, în urma înfrângerii suferite la Tenmoku-Yama, clanul Takeda se divizează pentru prima oară în două curente principale: Takeda Ryu şi Daito Ryu. Daito Ryu s-a dezvoltat în zona provinciei Aizu, şi a fost transmisă de către Tanamo Saigo ce l-a avut ca discipol pe renumitul luptător Takeda Sokaku, maestrul lui Morihei Ueshiba - fondatorul Aikido-ului actual (prin eliminarea procedeelor prea dure sau periculoase). Revenind la Takeda Ryu, această ramură s-a dezvoltat în continuare în zona provinciei Kai, într-un mediu închis, fără a ieşi în afara clanului Takeda. Generaţie de generaţie, vechile tehnici de luptă s-au transmis până în secolul nostru. Cel de al 42-lea Soke (succesor oficial desemnat) a fost Kichio Nakamura, primul ne-membru al familiei Takeda, un eveniment deosebit în istoria şcolii. Acesta l-a numit pe Ichio Oba, succesorul său, iar Oba Sensei a murit în 1959. Actualul Succesor este Hisashi Nakamura, al 44 lea Soke al tradiţiei Takeda care a deschis pentru prima dată uşile Dojo-ului său publicului larg. În acest fel şcoala a cunoscut o relansare deosebită ea fiind adusă şi în Europa graţie maestrului Roland J. Maroteaux, 6 Dan Takeda Ryu, Dai Shihan (mare maestru). Tehnicile şcolii Takeda Ryu AikiJutsu sunt transmise şi în prezent neschimbate exact cum erau ele aplicate pe câmpul de luptă. Programa de bază include o serie de 30 de tehnici fundamentale (Kihon Waza) precum şi o gamă largă de aplicaţii ale acestor tehnici şi variante (Henka Waza). Toate acestea dau practicantului baza necesară începerii unui studiu serios al artei marţiale, studiu particularizat odată cu primul nivel al centurii neagre. Centura neagră este adevăratul debut în artele marţiale - un nou început de drum şi nicidecum sfârşitul.